Cum sporește calitatea vieții în urma procesului de europenizare?

Cetățenii Republicii Moldova își pot cere astăzi dreptul să nu fie discriminați pe criteriu de rasă, religie, dezabilitate, apartenență politică sau orientare sexuală. La fel, ei pot reclama inexistența rampei de acces într-o instituție de utilitate publică și, dimpotrivă, existența unui mesaj de ură în discursul public. Demnitarii, pe de altă parte, sunt conștienți că riscă penalități dacă evită să depună o declarație de venituri, iar instituțiile statului știu să identifice un conflict de interese. Tot astăzi, cetățenii Republicii Moldova călătoresc nestingherit în spațiul Schengen în interes de serviciu, în căutare de locuri de muncă, pentru studii sau în scop de turism. Toate aceste beneficii au adus îmbunătățiri semnificative calității vieții și siguranței personale în Republica Moldova și toate au devenit posibile grație parcursului european, pe care țara a pășit ireversibil odată cu desprinderea de trecutul sovietic.  


Pentru ca această desprindere să aibă loc, a fost nevoie o serie de decizii de ordin geopolitic. Acestea au schimbat traseul de dezvoltare al Republicii Moldova, iar  orânduirea democratică, vectorul european de dezvoltare au obținut pas cu pas  prioritate. Cu toate că în societate mai există rămășițe ale mentalității sau ale modelului de leadership  sovietice, odată cu declanșarea procesului de europenizare instituțiile statului și societatea în general au fost supuse unor reforme dureroase, dar consistente. În timp, acestea au contribuit la edificarea unui mediu social și instituțional mai sigur. Un rol primordial în orientarea politicilor publice în albia securității l-a jucat stabilirea relațiilor de cooperare cu UE. Totuși, în discuțiile publice accentul a căzut mai întâi pe securitatea națională, cea umană rămânând nevalorificată și neînțeleasă. Astfel, Republica Moldova, stat care continuă să mențină o discrepanța mare între veniturile diferitor grupuri sociale, are o bună parte din populație care trăiește astăzi la limita sărăciei.  

Planul de Acțiuni UE – Republica Moldova a fost primul document care, pe lângă faptul că a asigurat stabilirea dialogului politic, a generat premise bune pentru a pune pe agendă subiecte ce țin de domeniul politicii externe și de securitate. Totuși, în 2005, când a fost adoptat primul Plan, Republica Moldova nu a fost pregătită din punct de vedere politic să se implice pe deplin în procesul de asimilare a aquis-ului comunitar. Coaliția denumită Alianța pentru Integrare Europeană I, formată drept urmare a evenimentelor din aprilie 2009 și supranumită revoluția twitter, a reușit să câștige încrederea partenerilor europeni, iar odată cu asta în societatea moldovenească se manifestă tot mai activ spiritul respectului față de drepturile fundamentale ale omului. 

În 2010, pentru a oferi un puternic mesaj de susținere politică pentru Republica Moldova, UE începe să negocieze cu autoritățile de la Chișinău Planul de Acțiuni Privind Liberalizarea Regimului de Vize. Liberalizarea regimului de călătorie în UE aduce pentru prima dată în prim plan cetățeanul și securitatea umană, acestea fiind precondiții pentru obținerea titlului de călătorie fără de vize în UE (spațiul Schengen). Planul prevedea reforme structurale și legislative în patru domenii-cheie, de la securitatea documentelor, inclusiv implementarea pașapoartelor biometrice, și imigrația ilegală, inclusiv readmisia, până la ordinea publică și securitatea, precum și relațiile externe și drepturile fundamentale. 

Agenda de asociere Republica Moldova – UE continuă să asigure procesul de reforme și să asiste financiar și tehnic instituțiile statului, oferind sustenabilitate politicilor și  acțiunilor menite să integreze Moldova în spațiul unic european. În sfârșit, oferirea statutului de candidat pentru aderare la Uniunea Europeană obligă Republica Moldova să-și îndeplinească angajamentele privind agenda internă și externă, iar acestea presupun, într-un final, o viață mai bună pentru cetățenii țării, siguranța zilei de mâne și securizarea demnității umane. 

Un test de rezistență pentru autoritățile Republicii Moldova în fața UE l-a constituit reacția țării la impactul războiul ruso-ucrainean. Interoperabilitatea instituțiilor statului cu partenerii europeni și internaționali, gestionarea fluxului de migranți la frontiera moldo – ucraineană, managementul integrat al frontierei, identificarea și sistarea potențialelor infracțiuni de trafic de ființe umane, droguri, bani și arme sunt doar câteva reacții devenite posibile astăzi doar datorită reformelor realizate pe parcursul anilor, în special a ultimului deceniu. Asistența acordată cetățenilor ucraineni în centrele de plasament din Republica Moldova demonstrează o evoluție substanțială instituțională, dar și la nivel de mentalitate produsă în societatea moldoveană, care reușește să asigure drepturile fundamentale ale omului, indiferent de severitatea situației în care se află.