Natalia Albu: „Odată cu intensificarea acțiunilor militare ruse în Ucraina, nu cred că agenda Rusiei pentru Republica Moldova a dispărut”
Directoarea executivă a Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare (PISA), Natalia Albu, a vorbit despre necesitatea ca Republica Moldova să investească în domeniul apărării în contextul manifestării militarismului rus în Ucraina și întreaga regiune, într-un interviu pentru buletinul de politică externă „Dialoguri de politică externă”, realizat de Fundația Friedrich-Ebert-Stiftung împreună cu Asociația pentru Politică Externă.
– Anul 2023 se anunță unul cel puțin la fel de sângeros pe frontul din Ucraina. Sunt voci de analiști militari care anticipează chiar o amplificare a luptelor. Cum ar putea impacta Republica Moldova o eventuală intensificare a luptelor în Ucraina?
– Acest an nu aduce perspective sau percepții potrivit cărora am avea parte de o soluționare imediată a situațiilor violente care au loc în Ucraina. În ceea ce privește percepția pericolului din Ucraina pentru Republica Moldova, acesta se menține. Am putea spune că, în funcție de cum evoluează acțiunile în Ucraina, am putea vorbi de un pericol cu intensitate medie pe un termen mai îndelungat. Rusia își menține în continuare viziunea lansată la începutul acestei invazii militare în Ucraina și vedem că nu-și va reduce intensitatea acțiunilor în această regiune. Ucraina rezistă, dar pentru Republica Moldova vedem că, la nivel politic, se vorbește mai mult despre necesitățile de apărare ale țării. Nu mai avem aceste frici în societate de a vorbi deschis despre sprijinul referitor la echipament militar. În 2022 se vorbea mai mult de echipamente neletale, dar acum observăm o tendință de a se aduce în discuție necesitatea de fortificare a relației cu Alianța Nord-Atlantică (NATO). Dacă ar fi să analizăm ultimele politici și programe recent dezbătute la nivel public privind programul național de dezvoltare al Guvernului pentru 2023, observăm că elementele ce țin de reforma sectorului de securitate și adoptarea anumitor proceduri de gestionare a crizelor interne se referă și la sectorul de securitate și apărare. Violarea spațiului nostru aerian a scos la iveală vulnerabilitățile noastre în ceea ce privește capacitatea de apărare antiaeriană. Există foarte multe inițiative în acest sens și vedem, pe de altă parte, că societatea nu manifestă reticență sau frică privind necesitatea de consolidare a armatei.
Buget sporit
– Știm că bugetul apărării a fost mărit cu 70% pentru 2023. Unde ar putea fi folosiți cu prioritate acești bani pentru sporirea capacităților de apărare?
– Cifra bugetului alocat apărării s-a ridicat în acest an la 0,55% din PIB, dar dacă luăm în considerare statutul de neutralitate ar fi nevoie de o alocare de 2% din PIB pentru a dezvolta în timp armata națională. Sporirea treptată de la 0,55% chiar până la 7% este un indicator care arată că preocupările față de sectorul militar sunt foarte importante în actualul mediu de securitate. Pe de altă parte, trebuie să fii și credibil față de donatori. Avem un sprijin din partea UE prin programul „Facilități pentru Pace”. Avem parteneriate la nivel bilateral cu Germania și SUA, dar trebuie să dovedim și noi că suntem un partener credibil care încearcă să-și consolideze capacitatea financiară internă prin contribuții la bugetul apărării. În mare parte, acest buget va fi valorificat prin consolidarea capacităților sale de apărare antiaeriană și dotarea subunităților militare cu echipamente de supraveghere aeriană. Este important să se producă și majorarea treptată a efectivelor de militari prin contract. Dincolo de dotarea cu echipamente, avem nevoie de resurse umane pregătite. Este nevoie să elaborăm un pachet modernizat și atractiv din punct de vedere social pentru militari. Acum, acest pachet nu este foarte atractiv pentru militarii prin contract la nivel de sergenți și soldați. Politicile publice care au fost elaborate mai devreme erau foarte atractive pentru această categorie de militari. În timp, noua lege a bugetului și alte acțiuni au dus la diminuarea acestui pachet social. Chiar dacă s-ar părea că bugetul apărării este în creștere, o componentă se va duce în mare parte pentru această atractivitate și dezvoltare a armatei naționale.
Necesitatea investițiilor în apărare
– Am văzut deja că Germania a trimis trei transportoare blindate de tip Piranha și urmează alte 19. Ne putem aștepta la ajutoare similare cu echipamente militare și din partea altor țări și de unde ar putea veni acestea?
– Da, au existat multe discuții privind dotarea cu echipamente militare din partea Germaniei, mai exact oferirea acestor blindate de tip Piranha, unele fiind produse în Elveția care este o țară neutră. Aceste echipamente vin să le completeze și să le schimbe pe cele vechi, care nu pot fi reparate și utilizate. Vorbim aici de cele existente în componența armatei din anii 1960-1980. Trebuie să explicăm cetățenilor că nu este vorba despre acțiuni de militarizare și pregătiri de război, ci despre acțiuni proactive ale armatei. Caracterul războaielor se schimbă, la fel și cel al amenințărilor, iar acest echipament va contribui la dezvoltarea armatei naționale. Pe de altă parte, avem un instrument mai nou, și anume „Facilitățile pentru Pace” ale UE, care este un program lansat în 2021-2022, pentru a spori capabilitățile de apărare ale țărilor partenere din vecinătatea UE. Există programe și acorduri, care vor fi implementate la nivel național, privind dotarea nu numai cu echipamente non-letale, așa cum se vorbea în acel pachet de 7 milioane de euro anunțat în 2022, dar și cu echipamente care vor veni în următoarele 36 de luni și care reprezintă elemente de logistică precum transportatoare blindate, echipamente pentru medicină etc. De asemenea, componenta de apărare cibernetică este foarte importantă pentru sectorul de apărare. Aceasta dar și instruirea personalului vor fi asigurate tot prin intermediul acestui program, în parteneriat cu UE. Vedem acum că și militarii ucraineni fac anumite exerciții militare în UE pentru a putea manevra aceste echipamente.
– Președintele Maia Sandu a declarat recent la Forumul Economic Mondial de la Davos că a cerut partenerilor strategici ai Republicii Moldova sisteme defensive antiaeriene. Se poate materializa un astfel de ajutor?
– Dacă în Programul național de dezvoltare a armatei pe anii 2023- 2025 al Guvernul sunt integrate aceste acțiuni, există deja tendințe sau confirmări privind sprijinul în domeniul securizării spațiului aerian. Partenerii externi care vor fortificarea regiunii sunt interesați să doteze Republica Moldova cu sisteme defensive aeriene pentru a-și asigura propria securitate. Deși se discută despre acest statut de neutralitate, el nu aduce și garanții de securitate. La Forumul Economic Mondial de la Davos, acolo unde Republica Moldova a participat în premieră, s-au discutat și alte aspecte precum sprijinul privind acest pachet financiar legat de inflația din țară sau problema securității energetice. Toate aceste aspecte vin la pachet și presupun și o asistență din exterior. Depinde doar forma acesteia.
Război și propagandă
– Cum vedem Republica Moldova în 2023 din punct de vedere al securității informaționale? S-ar putea amplifica propaganda pro-rusă în Republica Moldova? Ce măsuri ar putea fi luate pentru a diminua acest fenomen?
– Propaganda rusă, ca element de război hibrid dus de Rusia în regiune, nu se va diminua și nu va scădea în intensitate. Aceasta va continua, deoarece și societatea este divizată privind calea de dezvoltare a țării. De asemenea, există diferențe privind percepția vulnerabilităților de către conducere în comparație cu societatea. Oamenii așteaptă rezultate imediate și din această perspectivă propaganda se va menține la nivel de intensitate și va avea parțial anumite succese. Am văzut propaganda din timpul pandemiei de COVID-19, apoi în cazul suspendării licențelor anumitor posturi TV. De asemenea, SIS a întreprins anumite acțiuni privind tragerea la răspundere a persoanelor care promovează mesaje de ură, fobii și mesaje de război. Se încearcă adoptarea unei legislații privind combaterea informației malițioase care vine din exterior. Vorbesc de acest pachet de legi discutat foarte intens spre finele anului trecut cu privire la prerogativele SIS în această direcție. Totuși, există o tendință mult mai clară că este nevoie de combaterea propagandei. Nu este suficient doar să combatem această dezinformare prin închiderea site-urilor sau posturilor TV, ci este nevoie de măsuri care să contrabalanseze astfel de acțiuni. Spațiul informațional blocat trebuie cumva ocupat pentru ca ulterior să nu fie utilizat din nou de acele forțe care vor să destabilizeze situația în țară. De aceea trebuie să ne axam pe comunicare strategică și deja există programe și tendințe de dezvoltare a acestui segment.
– Cât de importante vor fi și reformele în ceea ce privește Serviciul de Informații și Securitate (SIS)? Se poate ajunge ca SIS să funcționeze ca instituție de intelligence veritabilă pe model occidental, sau încă se văd reminiscențe de tip sovietic?
– În cultura de gestionare a SIS există o amprentă de natură sovietică. Există percepția că instituția ar fi fost controlată de servicii de informații din Federația Rusă. Această problemă se reflectă și asupra celorlalte instituții care fac parte din sectorul de securitate și apărare. În schimb, sunt deja tendințe de modernizare și consolidare a SIS care să funcționeze în interesul național. Principala problemă discutată în cadrul acestor proiecte de legi privind sporirea prerogativelor SIS este mandatul de securitate care i-ar permite SIS să acționeze prin evitarea procedurilor birocratice până la intentarea unei acțiuni penale pentru ca SIS să ia atitudine. Mai ales în cazul propagandei, știrilor false sau mesajelor de ură. Dacă aceste pachete de legi vor trece de Parlament, atunci i se va permite SIS-ului să acționeze imediat. Este nevoie de o cultură organizațională ca, în timp, să ajungem la nivelul funcționării serviciilor speciale din afara țării.
Potențiale destabilizări
– Ne putem aștepta la evenimente agitate de Moscova în regiunea separatistă transnistreană, dar și în UTA Găgăuză? Cât de pregătite trebuie să fie autoritățile să preîntâmpine destabilizări din aceste regiuni?
– În mare parte, acest pericol a existat și anul trecut. Odată cu intensificarea acțiunilor militare ruse în Ucraina, nu cred că agenda Rusiei pentru Republica Moldova a dispărut. Vulnerabilitatea Republicii Moldova privind soluționarea conflictul transnistrean și cea din regiunea găgăuză rămâne. Ea va exista întotdeauna, la fel și pericolul de exploatare a acestor vulnerabilități. Acțiunile preventive ale Chișinăului ar trebui să se facă prin instrumente soft. Vedem acest lucru în privința securității energetice și politicilor duse de Chișinău în acest sens în raport cu malul drept al Nistrului, pentru a nu permite Rusiei să destabilizeze situația prin implicare directă. Pe de altă parte, avem Găgăuzia, acolo unde Moscova a utilizat această autonomie pentru subminarea acțiunilor Guvernului, în special în ceea ce privește integrarea europeană. Ca și în celelalte sectoare, este nevoie de pași mai insistenți privind promovarea necesității integrării europene. Mulți din aceste regiuni nu cunosc realitățile care se întâmplă în țară, deoarece nu cunosc limba română și engleză ca să citească sau să privească știri relevante. Ei sunt influențați de știri ce vin din Federația Rusă Anul 2023 va fi unul complex pentru Republica Moldova, deoarece va trebui să integreze necesitățile procesului de integrare la UE în toate segmentele. Ne referim aici inclusiv la cele de apărare și securitate. Această tendință trebuie să se regăsească și în raport cu UTA Găgăuzia.
Interviu realizat de Mădălin Necșuțu.
Text preluat de pe portalul anticorupție.md.