09 ian. 2023

DE CE AVEM NEVOIE DE MODERNIZAREA SISTEMULUI DE APĂRARE NAȚIONALĂ?

E bine cunoscut faptul că domeniul de apărare a Republicii Moldova dispune de trei funcții de bază, printre care enumerăm:

• Apărarea țării în virtutea statutului Armatei Naționale de garant al suveranității și integrității teritoriale;
• Acordarea asistenței de urgență autorităților civile în gestionarea crizelor, situațiilor excepționale dar și  desigur
• Participarea și contribuția la misiuni internaționale de menținere a păcii.

Pentru a-și îndeplini aceste misiuni de bază, armata statului trebuie să devină una modernă, mobilă, dotată corespunzător, cu efectiv instruit în conformitate cu standardele de calitate ale timpului. Securitatea națională a unui stat depinde de gradul de modernizare a instituției de apărare. Astfel, modernizarea unei armate constituie o axiomă și legitate cunoscută de mii de ani, ce constă în adaptarea forțelor armate la cerințele, la realitățile prezentului. Reprezintă corespunderea cu stadiul contemporan al progresului militar. Orice încercare de modernizare a Armatei Naționale se află într-un raport al determinării de posibilitățile financiare ale statului. E bine cunoscut faptul că bugetul Republicii Moldova mai bine de un deceniu rămâne în jurul unei limite ce constituie doar 0,37 din PIB, astfel fiind insuficient procesului de modernizare a sistemului naţional de apărare. În aceste condiții, putem constata că bugetul militar al Republicii Moldova este printre cele mai mici din lume, regiune și cel mai mic în comparație cu țările neutre, dar și statele vecine comparabile ca mărime cu Republica Moldova.
Sistemul de apărare a Republicii Moldova, de la independență și până în prezent, nu a beneficiat de niciun proces de reformă militară dus până la capăt, în favoarea consolidării acestuia.

În atare condiții, insuficiența resurselor necesare este complementată desigur de către parteneriate bilaterale și internaționale, pentru a moderniza capacitățile noastre de apărare. E necesar să remarcăm că domeniul de apărare a RM accentuează faptul că modernizarea Armatei Naționale nu presupune mărirea plafonului de personal sau tehnică și nicidecum achiziționarea de armament letal.
În corespundere cu principiul suficienței defensive, dar și a prevederilor Tratatului privind forțele armate convenționale în Europa, precum și ale Tratatului de la Viena privind Consolidarea măsurilor de încredere și securitate, la care țara noastră este parte, sistemul național de apărare își are asumat un caiet de sarcini și priorități ce vizează următoarele direcții de modernizare a Forțelor Armate:

• Înlocuirea platformelor de mobilitate, adică înlocuirea mijloacelor de transport (se dorește ca tehnica grea, de producție sovietică (anii 70-80), să fie înlocuită cu una mai ușoară, mobilă, economică din perspectiva întreținerii și a consumului de combustibil.
• În această ordine de idei pot fi invocate și necesitatea capabilităților suficiente din perspectiva asigurării logistice, ce presupune achiziționarea de de tehnică necesară în activități de asigurare logistică. Acest fapt va determina o logistică mult mai mobilă și mai rapidă; Echipament pentru sistemul militar medical;  Echipament de protecție și de minare;
• Comunicații tactice (ce presupun stații radio pe care le va deține orice militar, se pledează pentru  trecerea de la un sistem radio analogic la sisteme digitale care sunt mult mai securizate în acest sens)
• Dar și desigur Supravegherea spațiului operațional (Modernizarea capacității de avertizare timpurie și linia de echipamente car permit supravegherea și detectarea informației în tip real. La acest tip de supraveghere a spațiului operațional au trecut toate instituțiile de apărare  moderne.)
• Totodată importantă rămîne a fi și modernizarea domeniului de apărare cibernetică.

Unul dintre cele mai prolifice parteneriate ale Republicii Moldova privind modernizarea sistemului național de apărare este colaborarea cu Alianța Tratatului Atlanticului de Nord. Cooperarea Republicii Moldova cu NATO a stat desigur la baza tuturor modernizărilor din Armata Națională, ce s-a valorificat în asistență și expertiză oferită, de-a lungul anilor și care a ținut de  reformarea structurii de securitate și apărare conform standardelor internaționale.

Un alt factor cu efecte esențiale pentru modernizarea sectorului de securitate, îl constituie lansarea și aprofundarea cooperării cu UE. Printre recentele contribuții în acest sens, poate fi menționată asistența UE pentru modernizarea Armatei Naționale. De menționat că la 30 iunie 2022, Consiliul European a decis să acorde Forţelor Armate ale Republicii Moldova un lot de asistență în contextul Instrumentului European pentru Pace (EPF – European Peace Facilicity). Acesta urmează să fie valorificat prin intermediul mai multor proiecte care au ca finalitate dezvoltarea capabilităților militare ale Armatei Naționale. În procesul de gestionare și implementare EPF, pe agenda discuțiilor se află subiecte cu privire la aspectele tehnice ce țin de implementarea proiectelor EPF în domeniul Logistic, Mobilitate și Transport, Comunicații (C2), Apărare cibernetică și supravegherea spațiului informațional.

Asistența pentru modernizare a forțelor armate se încadrează în cadrul legislativ național privind sectorul de apărare, în baza principiului suficienței rezonabile, în  raport cu asigurarea securităţii militare a statului. Acesta reprezintă un element strict defensiv și se menține  pe principiul defensivei suficiente și rezonabile în corespundere cu prioritățile de modernizare ale instituției militare. Orice gen de asistență este binevenit, atâta timp cât nu contravine statutului de neutralitate al țării și vine în strictă corelare cu obiectivele de transformare a Armatei Naționale. Partenerii Republicii Moldova respectă neutralitatea constituțională a Republicii Moldova și vor continua să acorde asistența necesară în modernizarea instituției de apărare în cadrul relațiilor de colaborare stabilite.

Statutul de neutralitate permanentă al Republicii Moldova, stipulat în articolul 11 al Constituției, creează uneori o percepție eronată în mediul politicului privind imposibilitatea implicării Republicii Moldova în diferite rapoarte de cooperare, pe segmentul securității colective internaționale, în situația în care statutul de neutralitate nu contravine factorilor de drept internațional, organizațiilor internaționale și valorilor comunitare consacrate, permițând Republicii Moldova să colaboreze activ cu structurile internaționale de securitate colectivă și cooperativă, inclusiv în favoarea securității sale naționale.