Armenia a votat, Rusia a pierdut. Ce înseamnă această victorie pentru UE și cum afectează Republica Moldova?
Pe 7 iunie, Armenia a mers la urne într-un scrutin pe care Moscova îl pregătise minuțios să-l câștige. L-a pierdut. Premierul Nikol Pașinian și partidul său proeuropean, Contractul Civil, au obținut un al treilea mandat consecutiv, cu aproape jumătate din voturi și o majoritate confortabilă în parlament. Opoziția susținută de Kremlin a rămas departe în urmă. Pentru o țară de sub trei milioane de locuitori, fără ieșire la mare, încercuită de Azerbaidjan, Iran, Turcia și Rusia și fără aliați comozi, acesta nu este un rezultat oarecare. Este o declarație.
Miza scrutinului depășea cu mult partidele și personalitățile aflate pe buletinul de vot. În esență, armenii au avut de ales între două traiectorii geopolitice: întoarcerea la ordinea centrată pe Rusia, care a definit cea mai mare parte a istoriei post-sovietice a țării, sau continuarea cursului inaugurat de Revoluția de Catifea din 2018, adică reducerea dependenței strategice de Moscova, pacea cu vecinii și apropierea de Europa. Au ales-o pe a doua, și nu la limită.
Ce a încercat Moscova și ce a obținut
Rar a fost un scrutin în spațiul post-sovietic în care Rusia să-și fi expus atât de transparent întregul arsenal. Kremlinul a mizat pe miliardarul ruso-armean Samvel Karapetian și pe alianța sa, Armenia Puternică, a inundat spațiul public cu dezinformare și, în săptămânile dinaintea votului, a tăiat metodic importurile de produse armenești: flori, fructe, legume, pește, coniac, până și apa minerală Jermuk, retrasă de la vânzare sub pretextul unor „neconformități sanitare”. În paralel, liderii Uniunii Economice Eurasiatice au cerut Erevanului să aleagă, prin referendum, între blocul condus de Moscova și Uniunea Europeană, iar Vladimir Putin a avertizat personal, comparând parcursul Armeniei cu cel al Ucrainei dinaintea războiului. Comisia Europeană a numit lucrurile pe nume: „coerciție economică”.
Nimic nu a clintit însă electoratul. Conform rezultatelor finale, Contractul Civil a obținut 49,81% din voturi și 61 de mandate în noul legislativ de 105 locuri. Armenia Puternică a lui Karapetian s-a oprit la 23,29% (28 de mandate), Blocul Armenia al fostului președinte Robert Kocearian la 9,94% (11 mandate), iar Armenia Prosperă a lui Gagik Țarukian a trecut pragul la milimetru, cu 4% (5 mandate). Toate cele trei forțe de opoziție intrate în parlament pledaseră, într-o formă sau alta, pentru repararea relației cu Rusia. Împreună, nu adună nici două treimi din scorul puterii.
Punctul de cotitură are o dată: toamna lui 2023
Ar fi totuși o greșeală să credem că armenii s-au îndrăgostit brusc de Bruxelles. Ce s-a întâmplat, de fapt, este că au încetat să mai creadă în Moscova. Vreme de decenii, influența rusă în Armenia s-a sprijinit pe un târg simplu: Erevanul accepta dependența economică și alinierea strategică în schimbul garanțiilor de securitate. Pierderea Nagorno-Karabahului, în toamna lui 2023, a spulberat această logică. Regiunea s-a prăbușit în câteva zile, iar Rusia, „protectorul” legat de Armenia prin tratat și prezență militară pe teren, a stat cu mâinile în sân.
Totuși, Moscova păstrează în Armenia pârghii economice, politice și informaționale considerabile, de la energie și infrastructură până la rețele media, și le va folosi pentru a-și conserva poziția și a-și reconstrui influența. Deschiderea creată de alegeri este reală, dar nu ireversibilă.
Mingea trece la Bruxelles
Tocmai de aceea, întrebarea strategică se mută acum de la Erevan către partenerii săi. Pașinian și-a luat mandatul de a duce mai departe împăcarea cu Azerbaidjanul, deschiderea graniței cu Turcia și apropierea de Uniunea Europeană. Statele Unite, care au investit capital diplomatic și economic serios în stabilitatea și conectivitatea regiunii, pot susține această traiectorie. Dar UE este cea care deține cel mai cuprinzător set de instrumente pentru a consolida deschiderea pe care votul a confirmat-o: integrare economică, mobilitate, investiții, cooperare instituțională.
Iar instrumentele există deja: dialogul privind liberalizarea vizelor, Planul de Reziliență și Creștere de 270 de milioane de euro, Agenda Strategică convenită cu Erevanul și strategia Global Gateway, care vizează mobilizarea a până la 2,5 miliarde de euro în conectivitate digitală, energetică și de transport. Nu de politici noi e nevoie, ci de implementare. Lipsesc viteza și voința politică. Un vot nu ține mult de cald dacă nu vine ceva concret după el: progrese vizibile pe vize, investiții și conectivitate sunt singura dovadă palpabilă că drumul european aduce beneficii reale. La fel de important, Bruxelles-ul ar trebui să evite capcana de a pune Armenia în fața unei alegeri cu sumă nulă între Rusia și Europa. Obiectivul nu este smulgerea țării dintr-o orbită pentru a o fixa în alta, ci întărirea rezilienței, lărgirea opțiunilor strategice și sprijinirea suveranității ei.
Ce înseamnă această victorie pentru UE și cum afectează Republica Moldova?
Pentru Republica Moldova, rezultatul din Armenia este mai mult decât o paralelă măgulitoare. El confirmă că manualul de operațiuni cu care s-a confruntat Chișinăul la propriile alegeri recente, finanțarea opoziției, dezinformarea, șantajul energetic și comercial, poate fi învins chiar și într-o țară mult mai dependentă de Rusia și îi ia Moscovei argumentul că reziliența moldovenească ar fi fost o excepție datorată vecinătății cu UE. Fiecare operațiune eșuată a Kremlinului ridică costul următoarei și îi oferă Chișinăului un răgaz înaintea propriilor teste electorale.
Pentru securitatea europeană, lecția este mai largă: competiția cu Rusia nu se mai decide doar pe câmpul de luptă din Ucraina, ci și la urne, de la Chișinău la Erevan. Fiecare scrutin care rezistă acestei presiuni restrânge zona gri de influență contestată de la flancul estic al UE, consolidează coridorul dintre Marea Neagră și Caucazul de Sud care leagă Europa de Asia Centrală ocolind Rusia și demonstrează că cea mai ieftină formă de apărare europeană este să faci democrațiile mici reziliente pentru a nu fi capturate.
Opinie semnată de Laurențiu Pleșca, Doctor în științe politice, expert asociat al Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare
Lista restricțiilor impuse de Rosselhoznadzor și Rospotrebnadzor în săptămânile dinaintea scrutinului: flori (22 mai), legume și fructe proaspete (30 mai), apa minerală Jermuk (29 mai), pește, coniac și vin. https://www.themoscowtimes.com/2026/06/03/from-cognac-to-apricots-these-armenian-products-are-now-off-limits-in-russia-a92912
Avertismentul lui Vladimir Putin privind „scenariul ucrainean” a fost formulat la summitul Uniunii Economice Eurasiatice de la Astana. https://meduza.io/en/feature/2026/06/02/putin-issues-ukrainian-scenario-warning-as-russia-ramps-up-pressure-on-armenia-before-elections
Comisia Europeană a calificat restricțiile comerciale rusești drept „coerciție economică”, acuzând Moscova că transformă relațiile comerciale în instrument de presiune politică. https://www.nbcnews.com/world/europe/armenians-polls-russian-pressure-aimed-preventing-drift-west-rcna348838
Rezultatele finale ale Comisiei Electorale Centrale a Armeniei, după numărarea voturilor din toate cele 2.005 secții: Contractul Civil – 49,81% (727.160 voturi), Armenia Puternică – 23,29%, Blocul Armenia – 9,94%, Armenia Prosperă – 4,00%. https://www.commonspace.eu/index.php/live-blog/live-blog-pashinyans-civil-contract-party-win-armenian-elections
Elene Kintsurashvili, Laurențiu Pleșca, „Armenia Chose Continuity Over Ties to Russia”, German Marshall Fund of the United States, 8 iunie 2026. https://www.gmfus.org/news/armenia-chose-continuity-over-ties-russia
Planul de Reziliență și Creștere (270 milioane euro, 2024-2027) și pachetul Global Gateway de până la 2,5 miliarde euro sunt confirmate în pagina oficială a Consiliului UE dedicată relațiilor cu Armenia. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/armenia/