De ce experiența anti-dronă a Ucrainei a devenit esențială în războiul din Iran?
La trei ani și jumătate de la prima dronă Shahed prăbușită peste un oraș ucrainean, aceeași armă brăzdează astăzi noaptea cerul Dubaiului, al Riadului și al Dohei. Drona kamikaze de proiectare iraniană, un fuzelaj de placaj și material compozit cât un automobil mic, încărcat cu explozibil și programat să se izbească de țintă, a devenit firul roșu care leagă două războaie pe care harta le arată despărțite de mii de kilometri: cel din Ucraina și cel din Iran, declanșat la 28 februarie 2026 prin atacurile americano-israeliene asupra Teheranului.[1] Iar din această suprapunere tehnologică a rezultat o inversare de roluri pe care nimeni nu a programat-o, dar pe care toți o constată: țara care timp de patru ani a cerut insistent la Bruxelles și la Washington baterii Patriot a devenit, în primăvara lui 2026, furnizorul de expertiză anti-dronă pe care o caută aproape douăzeci de state din Golf, inclusiv SUA.
Faptul că Ucraina ajunge să exporte know-how militar exact în momentul în care este presată să accepte un armistițiu dezavantajos cu Rusia nu este o coincidență de calendar.
Problema Shahed, sau aritmetica apărării aeriene
În primele zile ale războiului din Iran, Teheranul a lansat asupra Israelului, a bazelor americane și a statelor arabe din Golf nu doar rachete balistice, ci și sute de drone Shahed. Pentagonul a identificat rapid această a doua categorie de amenințare drept cea mai dificil de gestionat. Într-un briefing cu ușile închise pe Capitol Hill, în prima săptămână de conflict, secretarul american al Apărării și șeful Statului Major Întrunit au recunoscut în fața legislatorilor că dronele ieftine și care zboară la joasă altitudine, capabile să satureze și să copleșească apărarea aeriană, s-au dovedit o problemă mai mare decât se anticipase.[2]
Motivul ține de o aritmetică elementară. O dronă Shahed costă câteva zeci de mii de dolari, estimările variind între 30.000 și 50.000, iar pentru variantele mai sofisticate urcând și mai sus. O rachetă interceptoare dintr-un sistem Patriot sau o PAC-3 costă câteva milioane. Atunci când adversarul trimite sute de drone pe noapte, ecuația devine nesustenabilă nu pentru că apărarea ratează țintele, ci pentru că le nimerește: fiecare interceptare reușită golește un arsenal scump și greu de refacut. Iranul nu a căutat neapărat să distrugă, ci să epuizeze. Iar epuizarea apărării aeriene cu muniție de milioane de dolari este, în termeni militari, o victorie a atacatorului chiar și atunci când drona este doborâtă.
Ucraina, sau cum se învață apărarea pe propria piele
Aceasta este exact problema cu care Ucraina se confruntă din toamna lui 2022, când Rusia a început să lanseze masiv Shahed-uri de proiectare iraniană asupra orașelor și a infrastructurii energetice ucrainene. Cu doar aproximativ zece sisteme Patriot pe întreg teritoriul, o cifră derizorie raportată la zecile de mii de drone primite de-a lungul războiului, Kievul nu a avut de ales: a fost nevoit să construiască o apărare ieftină.
Rezultatul este o rețea pe straturi, în care fiecare nivel preia ce scapă de cel anterior: radare de detecție, bruiaj electronic, echipe mobile dotate cu mitraliere grele, elicoptere și avioane de transport reconfigurate cu turele de tragere rapidă, rachete portabile sol-aer și, decisiv, drone interceptoare ieftine, construite anume pentru a vâna alte drone. Un consilier al președintelui Zelenski afirma, la scurt timp după declanșarea războiului din Iran, că Ucraina interceptează în jur de 90% din Shahed-urile rusești și că peste zece companii ucrainene produc sisteme anti-dronă.[3]
Numele acestor companii spun deja ceva. Wild Hornets fabrică interceptorul Sting, o dronă de circa 1.300 de dolari, produsă în peste 10.000 de exemplare pe lună, capabilă să doboare un Shahed de mărimea unui automobil. The Fourth Law produce interceptorul Zerov-8, care folosește inteligență artificială pentru a detecta țintele mai repede și de la distanță mai mare decât un operator uman.[4] Sistemul Merops, dezvoltat cu sprijin american, dar testat în condiții reale în Ucraina, costă între 14.000 și 15.000 de dolari și ar putea coborî spre 3.000 sau 5.000 în cazul comenzilor mari.[5] Pentru prima dată, aritmetica se inversează: interceptorul devine mai ieftin decât drona pe care o distruge.
Războiul din Iran, vitrina Ucrainei
Aici intervine inversarea de roluri. Sub presiunea barajelor iraniene, statele din Golf au descoperit că sistemele lor occidentale de ultimă generație (Patriot, PAC-3) sunt insuficiente împotriva volumului de drone. Și au sunat la Kiev. Președintele Zelenski a detașat, la cererea unor state din Golf, peste 200 de experți ucraineni în drone, iar specialiști ucraineni au doborât drone iraniene în mai multe țări din Orientul Mijlociu.[6]
A urmat o serie de acorduri pe care diplomația ucraineană le-a botezat „Drone Deals”. La sfârșitul lunii martie, Zelenski a anunțat parteneriate strategice pe zece ani cu Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, pe care le-a numit „istorice”, și a propus un schimb direct: interceptoare ucrainene ieftine contra rachetelor scumpe de apărare aeriană de care Golful dispune din abundență, plus livrări de motorină pentru armata și agricultura ucrainene.[7] În aprilie au urmat înțelegeri în Germania, Norvegia și Țările de Jos, apoi cu Lituania și Azerbaidjan, iar la începutul lunii mai Zelenski a oferit un „Drone Deal” și Bahrainului. Spre jumătatea lui mai, aproape douăzeci de state se aflau, în diverse stadii, în discuții cu Kievul, patru acorduri fiind deja semnate.[8]
Cel mai grăitor este parcursul Statelor Unite. În primele zile ale războiului, administrația Trump a respins public oferta de cooperare, președintele american afirmând că Washingtonul „știe despre drone mai mult decât oricine”. Câteva săptămâni mai târziu, armata americană trimitea în Orientul Mijlociu circa 10.000 de drone interceptoare Merops pentru a-și proteja trupele de Shahed-uri, iar până la jumătatea lunii mai Departamentul de Stat și ambasada Ucrainei la Washington redactaseră un memorandum pentru un acord de cooperare în producția de drone.[9] Distanța dintre „știm mai mult decât oricine” și un memorandum bilateral s-a parcurs în mai puțin de trei luni.
Mai mult decât o afacere cu drone
Privit izolat, fenomenul pare o simplă poveste de succes comercial. Privit în context, el spune trei lucruri.
Primul ține de poziția Kievului. Expertiza anti-dronă i-a oferit lui Zelenski un capital diplomatic într-un moment de slăbiciune pe front și de presiune occidentală pentru un armistițiu în condiții nefavorabile cu Rusia. O țară care are ceva concret de oferit negociază altfel decât una care doar primește.
Al doilea ține de natura adversarului. Războiul din Ucraina și războiul din Iran nu sunt conexe doar prin tipul de armă. Potrivit relatărilor din presa occidentală, Rusia ar fi furnizat Teheranului informații despre pozițiile forțelor americane și s-ar pregăti să livreze Iranului mii de drone avansate.[10] Shahed-ul iranian a ajuns la Moscova, iar informația și tehnologia rusească se întorc spre Teheran. Cele două teatre de operațiuni se alimentează reciproc, iar cine se apără într-unul învață, de fapt, pentru celălalt.
Al treilea ține de Europa și de flancul estic al NATO. Lecția ucraineană, adică o apărare pe straturi, ieftină și scalabilă, nu privește doar Golful. România, pe al cărei teritoriu au căzut în repetate rânduri fragmente de drone în timpul atacurilor rusești asupra porturilor dunărene ucrainene, are un interes direct ca această expertiză să fie absorbită la timp, nu după ce dronele ajung deasupra propriilor orașe.
Un singur război
Privite separat, cele două conflicte par să aparțină unor lumi diferite: unul, o invazie terestră în estul Europei; celălalt, o campanie aeriană în Orientul Mijlociu. Privite prin prisma dronei Shahed, ele sunt, tehnologic, același război: purtat cu aceeași armă ieftină, împotriva aceleiași logici de saturare a apărării.
Ucraina nu a ales să devină laboratorul mondial al apărării anti-dronă. A plătit această expertiză în centrale electrice distruse, în nopți petrecute în adăposturi și în vieți de civili. Dar a transformat-o, în primăvara lui 2026, într-un activ strategic real. Întrebarea care rămâne deschisă nu este dacă lecția ucraineană este valoroasă, fiindcă războiul din Iran a demonstrat deja că este, ci dacă Europa, și România în interiorul ei, o vor învăța înainte, și nu după ce vor avea nevoie de ea.
Opinie semnată de Laurențiu Pleșca, Doctor în științe politice, expert asociat al Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare
[1]Războiul din Iran a început la 28 februarie 2026, când Statele Unite și Israel au lansat atacuri aeriene asupra Iranului; Teheranul a răspuns cu sute de drone și rachete balistice asupra Israelului, a bazelor americane și a statelor arabe aliate. Operațiunea americană „Epic Fury” s-a încheiat la 5 mai 2026. Encyclopaedia Britannica, https://www.britannica.com/event/2026-Iran-war
[2]Într-un briefing cu ușile închise pe Capitol Hill, în prima săptămână de război, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, și șeful Statului Major Întrunit, generalul Dan Caine, au recunoscut că dronele Shahed s-au dovedit o problemă mai mare decât se anticipase. CNN, „Ukraine’s counter-drone expertise has been hard won”, 7 martie 2026, https://www.cnn.com/2026/03/07/world/ukraine-counter-drone-expertise-middle-east-intl-cmd
[3]Declarația aparține lui Alexander Kamyshin, consilier al președintelui Zelenski pe probleme strategice, citat în același material CNN din 7 martie 2026.
[4]NPR, „Ukraine’s fast-growing defense tech sector takes center stage in Iran war”, 20 aprilie 2026, https://www.npr.org/2026/04/20/nx-s1-5788603/ukraines-fast-growing-defense-tech-sector-takes-center-stage-in-iran-war
[5]The War Zone, „Cheap Interceptor Drones Proven In Ukraine Protected U.S. Troops Against Iranian Shaheds”, 16 aprilie 2026, https://www.twz.com/land/cheap-interceptor-drones-proven-in-ukraine-protected-u-s-troops-against-iranian-shaheds; vezi și TIME, „Iran War Creates New Demand for Ukraine’s Drone Defense”, 15 martie 2026, https://time.com/article/2026/03/15/iran-war-ukraine-drones/
[6]Idem, NPR, 20 aprilie 2026. Specialiștii ucraineni detașați au contribuit la doborarea de drone iraniene în mai multe state din Orientul Mijlociu.
[7]France 24, „Zelensky hails ‘historic’ defence agreements with Gulf states”, 30 martie 2026, https://www.france24.com/en/europe/20260330-zelensky-hails-historic-defence-agreements-with-gulf-states
[8]The Defense Post, „Zelensky Offers Bahrain Drone Deal in Latest Gulf Trip”, 5 mai 2026, https://thedefensepost.com/2026/05/05/ukraine-bahrain-drone-deal-offer/; și „20 countries interested in drone deals with Ukraine, says Zelensky”, Gulf Today / AFP, 11 mai 2026, https://www.gulftoday.ae/news/2026/05/11/20-countries-interested-in-drone-deals-with-ukraine-says-zelensky
[9]Kyiv Post, „US, Ukraine Draft Drone Defense Deal After Iran War”, 13 mai 2026, https://www.kyivpost.com/post/75968, citand relatarea NBC News privind memorandumul redactat de Departamentul de Stat împreună cu ambasada Ucrainei la Washington.
[10]Idem, Kyiv Post, 13 mai 2026, care relatează și informațiile privind intenția Moscovei de a furniza Iranului drone avansate și de a instrui forțele iraniene.