Noua criză a livrărilor de gaze naturale în regiunea transnistreană: cauze și repercusiuni pentru ambele maluri ale Nistrului
La 2 octombrie 2025, autoritățile separatiste din regiunea transnistreană au anunțat introducerea unui regim de economie severă a gazelor naturale, pentru o perioadă de aproximativ o săptămână și jumătate. Decizia a fost justificată prin „circumstanțe nefavorabile” legate de necesitatea restabilirii fluxurilor financiare provenite din Federația Rusă. Măsura a prioritizat alimentarea populației și a instituțiilor sociale, însă a impus restricții în sectoarele industriale și la unele utilități publice. Furnizarea completă a fost reluată la 17 octombrie 2025, după restabilirea mecanismului de finanțare a achizițiilor de gaze naturale destinate regiunii, din partea Federației Ruse.
Până la sistarea tranzitului gazelor naturale prin Ucraina, la 1 ianuarie 2025, regiunea transnistreană beneficia zilnic de până la 5,7 milioane m³ de gaze, oferite gratuit de compania rusă „Gazprom”. Această cantitate acoperea necesarul pentru toți consumatorii casnici și industriali, precum și funcționarea la scară comercială a Centralei Electrice de la Cuciurgan (MGRES). Resursele energetice gratuite au constituit, timp de trei decenii, principalul motor al economiei regiunii, oferind un avantaj competitiv întreprinderilor locale în raport cu cele de pe malul drept al Nistrului.
Odată cu sistarea tranzitului de gaze rusești prin Ucraina, la 1 ianuarie 2025, regiunea transnistreană și-a pierdut accesul direct la gazul rusesc, fapt care a declanșat cea mai severă criză social-economică din ultimii treizeci de ani. Problema a fost parțial soluționată prin instituirea, în februarie 2025, a așa-numitei „scheme rusești” de finanțare, prin care gazul natural este achiziționat și livrat la frontiera Republicii Moldova de către compania maghiară MET Group, în baza unui acord cu S.A. „Moldovagaz”. Gazul este apoi redirecționat către regiunea transnistreană, fiind finanțat de Federația Rusă prin intermediul unor companii paravan înregistrate în Emiratele Arabe Unite.
Pentru a evita o criză umanitară majoră în stânga Nistrului, autoritățile de la Chișinău au fost nevoite să accepte această schemă, dar au plafonat livrările la maximum 3 milioane m³/zi — volum suficient pentru consumatorii casnici, instituțiile sociale și producerea minimului necesar de energie termică și electrică pe timp de iarnă, dar insuficient pentru reluarea activității marilor întreprinderi industriale.
Actuala criză a livrărilor de gaze naturale în regiunea transnistreană nu are cauze de ordin tehnic sau energetic, ci reprezintă o consecință directă a colapsului economic cu care se confruntă regiunea după pierderea accesului la gazul rusesc gratuit. Criza s-a acutizat odată cu stoparea procurării de energie electrică de la MGRES de către S.A. „Energocom”, începând cu 1 ianuarie 2025. Până atunci, aproximativ 50% din bugetul regiunii provenea din plățile pentru energia electrică achitată de consumatorii de pe malul drept al Nistrului.
Așa-numita „schemă rusească” de finanțare nu constituie un mecanism fiabil de aprovizionare a regiunii cu gaze naturale. Spre deosebire de livrările directe prin conductele ucrainene, actualele volume depind de finanțări continue și de disponibilitatea Federației Ruse de a le subvenționa. În condițiile economice dificile și sub presiunea sancțiunilor internaționale, capacitatea Rusiei de a susține financiar regiunea se diminuează rapid. Astfel, riscul unor noi întreruperi sau chiar al sistării complete a finanțării gazelor către Transnistria devine tot mai probabil.
Potrivit directorului S.A. „Moldovagaz”, finanțarea actuală este garantată doar până la finele lunii octombrie 2025, iar formarea stocurilor de rezervă pentru iarnă rămâne incertă. Situația este agravată de faptul că sezonul rece abia începe, iar rezervele de cărbune ale MGRES sunt estimate la doar circa 30% din cantitatea inițială a sezonului precedent. În consecință, criza energetică din iarna 2025–2026 ar putea fi mai profundă decât cea din sezonul anterior.
În ultimele luni, autoritățile de facto de la Tiraspol au întreprins unele măsuri pentru sporirea rezilienței energetice: instalarea de cazane pe biomasă pentru instituțiile sociale și stimularea investițiilor în surse regenerabile. Totuși, aceste măsuri sunt insuficiente — regiunea ar avea nevoie de investiții majore și timp îndelungat pentru a-și consolida reziliența energetică.
Economia transnistreană, bazată timp de decenii pe energie subvenționată, nu este pregătită să suporte prețurile de piață ale resurselor energetice. Ajustările tarifare operate în 2025 nu pot acoperi costurile reale, ceea ce face iminent riscul închiderii unor întreprinderi industriale pe o perioadă nedeterminată. Aceasta va amplifica criza socială, manifestată prin reducerea locurilor de muncă, întârzieri salariale și de pensii, creșterea prețurilor și scăderea generală a nivelului de trai.
Guvernul de la Chișinău nu intenționează să reia achizițiile de energie electrică de la MGRES, întrucât energia produsă din gaze la preț de piață nu mai este competitivă. Bugetul regiunii transnistrene va rămâne astfel deficitar și incapabil să răspundă provocărilor social-economice.
Pentru malul drept al Nistrului, efectele crizei sunt preponderent de natură socială și umanitară. Cu sprijinul Uniunii Europene și al Guvernului României, Chișinăul a reușit să treacă peste criza energetică precedentă fără a depinde de energia produsă la Cuciurgan. Reziliența energetică a Republicii Moldova este în creștere, datorită dezvoltării capacităților interne de producție din surse regenerabile și finalizării iminente a liniei electrice de înaltă tensiune 400 kV Vulcănești–Chișinău.
Totuși, în eventualitatea agravării crizei socio-economice din stânga Nistrului, autoritățile de la Chișinău vor fi nevoite să acorde sprijin umanitar populației din regiune. În acest sens, Uniunea Europeană a prevăzut un pachet de asistență de 60 milioane euro destinat regiunii transnistrene. La un consum mediu de 2–3 milioane m³ de gaze naturale pe zi, aceste resurse ar putea acoperi necesarul regiunii pentru aproximativ 1,5 luni de iarnă. Totuși, accesarea fondurilor este condiționată de acceptarea unor reforme și criterii de transparență, pe care autoritățile de la Tiraspol continuă să le respingă.