De ce summit-ul Comunității Politice Europene din Caucaz nu este doar despre Armenia.
La 2.500 de kilometri de Bruxelles, în capitala unei foste republici sovietice care până nu demult era considerată solid în orbita Moscovei, se desfășoară pe 4 și 5 mai 2026 cea mai densă concentrare de diplomație europeană pe care a găzduit-o vreodată Caucazul de Sud. A opta reuniune a Comunității Politice Europene aduce la Erevan aproape 50 de șefi de stat și de guvern, urmată imediat de primul summit bilateral din istorie dintre Uniunea Europeană și Armenia. În marja acestor două evenimente, Grupul de Coordonare pentru Republica Moldova se reunește la nivel de lideri, iar președintele Macron întreprinde, în paralel, o vizită de stat. Pentru o țară care de obicei nu prinde în titlurile de presă vest-europene decât atunci când izbucnește un conflict cu Azerbaidjanul, este o premieră absolută.
Faptul că toate aceste lucruri se întâmplă simultan, în același loc, nu este un accident de calendar.
Format informal, mesaj formal
Comunitatea Politică Europeană a fost gândită în 2022, la propunerea lui Emmanuel Macron[1], ca un format deliberat informal: fără tratate, fără secretariat permanent, fără comunicat final obligatoriu. La momentul lansării, sceptici au numit-o un „club de discuții fără mușchi”. Patru ani și șapte summituri mai târziu, formatul s-a dovedit util tocmai pentru că nu produce documente. Permite vizibilitate maximă pentru consensuri politice care nu ar trece printr-o procedură formală a UE și creează spațiu pentru întâlniri bilaterale care, cumulate, valorează adesea mai mult decât orice declarație comună.
La Erevan, valoarea reală a formatului se vede în trei straturi suprapuse. Primul: cei 47-48 de lideri europeni reunindu-se într-o țară care până în 2020 era membru deplin al Organizației Tratatului de Securitate Colectivă conduse de Rusia. Al doilea: prezența premierului canadian Mark Carney ca invitat special, prima participare a unei țări din afara Europei la un summit CPE. Al treilea: alegerea explicită a temei „Construind împreună viitorul: unitate și stabilitate în Europa”, formulată cu suficientă lipsă de specificitate cât să acopere tot ce nu se poate spune direct, de la Ucraina și Moldova până la criza din Orientul Mijlociu și amenințările hibride rusești.
Armenia, sau cum se schimbă o orbită geopolitică
Pentru gazdă, summitul nu este un exercițiu de protocol, ci un act fondator. În aprilie 2025, parlamentul de la Erevan a adoptat o lege prin care guvernul este împuternicit să declanșeze procesul de aderare la UE.[2] În iulie 2025, premierul Pașinian s-a întâlnit cu președinții Costa și von der Leyen pentru a accelera parteneriatul.[3] În august 2025, sub mediere americană la Casa Albă, Armenia și Azerbaidjanul au parafat un tratat de pace istoric, încheind, măcar pe hârtie, decenii de conflict.[4] În aprilie 2026, Consiliul UE a aprobat înființarea Misiunii Civile de Parteneriat a Uniunii Europene în Armenia (EUPM Armenia), un instrument operațional sub egida Politicii de Securitate și Apărare Comune, care urmează să sprijine Erevan-ul împotriva manipulării informaționale, atacurilor cibernetice și fluxurilor financiare ilicite.[5] Și în 2 zile, în 4-5 mai, primul summit bilateral UE-Armenia.
Pe hârtie, summitul UE-Armenia confirmă cifrele deja anunțate: un plan de reziliență și creștere de 270 milioane de euro pentru perioada 2024-2027 și investiții potențiale de până la 2,5 miliarde de euro în cadrul strategiei Global Gateway, contraofertă europeană la inițiativa chineză „Belt and Road”.[6] Sume modeste raportate la nevoile reale de modernizare a Armeniei, dar simbolic dense: este pentru prima dată când Bruxelles-ul tratează Erevan-ul cu eticheta diplomatică pe care o rezervă în mod normal Chinei, Indiei sau Statelor Unite, iar dintre țările din vecinătatea estică, doar Moldovei, Ucrainei și Regatului Unit. Diferența nu e financiară. E de statut.
Pentru Moscova, semnalul e greu de digerat. Lavrov a comentat public, în aprilie, sperând ca decizia armeană de a găzdui CPE să fie „înțeleasă și acceptată cu respect”[7], formulare diplomatică ce trădează exact contrariul. Realitatea pe teren e că Pașinian urmărește o strategie pe care o numește „diversificare”, menținerea unor relații funcționale cu Rusia, în timp ce centrul de greutate al politicii externe se mută vizibil spre Vest. CPE-ul de la Erevan este, în acest sens, contractul public al acestei mutări.
Republica Moldova, dosarul de fundal
Pentru București și Chișinău, agenda principală nu este cea armeană. Maia Sandu și Nicușor Dan au călătorit împreună spre Erevan, gest fotografiat și publicat instant pe rețele sociale – exercițiu de imagine care confirmă că, indiferent de schimbările politice de la București, parcursul european al Moldovei rămâne dosarul prioritar al Cotrocenilor. La Erevan, cei doi președinți participă la o nouă reuniune a Grupului de Coordonare pentru Republica Moldova, mecanism multilateral informal lansat în 2024 la inițiativa comună a României și Franței[8], ce continuă tradiția Platformei de Suport pentru Moldova din 2022.
Ce face concret Grupul de Coordonare? Nu alocă fonduri direct, nu produce decizii executive. Dar coordonează. Iar într-un dosar ca cel moldovean, unde sprijinul internațional e fragmentat între bilaterale, donatori instituționali și agenții specializate, simpla coerență a mesajului și calendarului contează enorm. Logica grupului este să asigure continuitatea sprijinului indiferent de oboseala instituțională a donatorilor sau de schimbările politice din capitalele occidentale, o asigurare împotriva inerției administrative, formulată într-un moment în care presiunile asupra Chișinăului nu au scăzut după alegerile din 2024 și 2025, ci s-au sofisticat: ingerințe electorale, criza de mediu provocată în martie 2026 de atacul rusesc asupra hidrocentralei ucrainene de la Novodnestrovsk, criza energetică declanșată de deconectarea liniei Isaccea-Vulcănești.
Implicarea României în acest dispozitiv nu este episodică. Pe lângă reuniunea Grupului de Coordonare, președintele Nicușor Dan co-prezidează la Erevan, alături de omologul muntenegrean Jakov Milatović, masa rotundă privind reziliența democratică și amenințările hibride,subiect pentru care Bucureștiul are expertiză directă, după experiența alegerilor anulate din 2024 și a tentativelor repetate de manipulare informațională. În paralel, România organizează în marja CPE o reuniune dedicată Coridorului Vertical de Gaze, cu participarea Bulgariei, Greciei, Republicii Moldova, Ucrainei, Serbiei, Ungariei, Slovaciei, Macedoniei de Nord și Albaniei. Proiectul, pe care Sofia anunță că îl finalizează până la sfârșitul lui 2026, dublează capacitatea de tranzit dinspre Bulgaria spre România de la 5 la 10 miliarde metri cubi anual și creează ruta alternativă prin care GNL-ul american poate ajunge din Grecia până în depozitele subterane ucrainene.
Trei evenimente, un singur mesaj
Privite separat, cele trei evenimente de la Erevan par disparate: o reuniune politică largă, un summit bilateral cu o țară mică din Caucaz, o întâlnire informală despre Moldova. Privite împreună, ele compun un mesaj coerent: Europa redesenează încet, dar consecvent, harta apartenenței politice continentale. Armenia, Moldova, Ucraina: trei foste republici sovietice cu greutăți economice și demografice sunt astăzi ancorate într-un dispozitiv comun de sprijin, securitate energetică, asistență civilă și instrumente diplomatice. Unele formalizate, altele informale. Toate convergente.
Acest mesaj nu se traduce automat în aderări. Niciuna dintre cele trei țări nu va deveni membru UE în următorii cinci ani. Dar logica geopolitică e mai veche decât tratatele: cine decide cu cine se așază la masă decide, în timp, și cu cine își împarte viitorul. Iar la Erevan, săptămâna aceasta, masa este foarte mare și foarte vizibilă.
Pentru România, miza directă este dublă: continuitatea sprijinului european pentru Republica Moldova, dosar în care Bucureștiul a cheltuit ani de capital diplomatic, și vizibilitatea propriului rol regional, de la Coridorul Vertical de Gaze până la combaterea războiului hibrid. Faptul că președintele Nicușor Dan ajunge la Erevan în avion comun cu Maia Sandu nu este o coincidență de logistică, ci o declarație politică. Următoarea ediție a CPE va avea loc în noiembrie 2026, în Irlanda. Până atunci, ce s-a clădit la Erevan trebuie consolidat. Iar consolidarea, în diplomația europeană, se măsoară nu în comunicate, ci în continuitate.
Opinie semnată de Laurențiu Pleșca, Doctor în științe politice, expert asociat al Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare
[1] Comunitatea Politică Europeană a fost lansată la 6 octombrie 2022, la Praga, la inițiativa președintelui francez Emmanuel Macron, ca răspuns la invazia rusă a Ucrainei. Vezi: Consiliul European, „Meeting of the European Political Community, 6 October 2022”, https://www.consilium.europa.eu/en/meetings/international-summit/2022/10/06/
[2] Legea privind lansarea procesului de aderare a Republicii Armenia la UE a fost adoptată de Adunarea Națională la 26 martie 2025 (cu 64 de voturi „pentru”) și promulgată de președintele Vahagn Khachaturyan la 4 aprilie 2025, dată la care a intrat în vigoare. https://www.reuters.com/world/asia-pacific/armenia-adopts-law-launch-eu-accession-process-2025-04-04/
[3] Întâlnirea trilaterală a avut loc la Bruxelles pe 14 iulie 2025, prilej cu care Ursula von der Leyen a salutat adoptarea Legii privind integrarea europeană de către Armenia. https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/armenia/
[4] „Trump Route for International Peace and Prosperity” (TRIPP). https://www.state.gov/releases/office-of-the-spokesperson/2026/01/joint-statement-on-the-publication-of-the-u-s-armenia-implementation-framework-for-the-trump-route-for-international-peace-and-prosperity-tripp
[5] Decizia Consiliului (PESC) 2026/894 din 21 aprilie 2026 stabilește EUPM Armenia, cu un mandat inițial de doi ani. https://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2026/04/21/armenia-eu-establishes-a-new-civilian-mission-to-contribute-strengthening-the-country-s-resilience/
[6] Cifrele sunt confirmate în pagina oficială a summitului UE-Armenia, https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/armenia/
[7] Declarația lui Serghei Lavrov a fost făcută în aprilie 2026, ministrul rus de externe făcând trimitere la respectul pe care Moscova l-ar acorda aliaților din CSI și OTSC. https://www.rador.ro/2026/04/15/declaratii-ale-ministrului-rus-de-externe-serghei-lavrov-despre-relatiile-internationale/
[8] Grupul de Coordonare (Core Group) pentru Republica Moldova a fost lansat în 2024 la inițiativa comună a Franței și României, ca mecanism multilateral informal de susținere a securității și rezilienței Chișinăului. https://www.moldpres.md/rom/politica/mecanismul-de-sprijin-pentru-republica-moldova-initiat-de-romania-si-franta-va-fi-discutat-de-liderii-europeni-in-armenia